Analiza pe text

138-rodica-nocolae

Citesc, deci, zi de vara pana-n seara, texte pentru revista. Sau pentru reviste, daca pun la socoteala si HR Manager. Si includ aici si materia prima din care se nasc articolele noastre, dar si oceanele de cuvinte prin care navigheaza Internetul sau cartile scrise spre stiinta de business a oamenilor.

Am dezvoltat, de aici, un al enspelea simt al textului. Pot, de exemplu, fara sa intalnesc vreodata autorul, sa spun despre el daca isi traieste viata cu intensitate, lasandu-se prada emotiilor de orice fel, doar dupa numarul exagerat de mare de semne de mirare folosite intr-o scriitura. Recunosc pedantii sau rigurosii dupa cantitatea de virgule si pe cei sofisticati, cu multiple straturi ale gandurilor, dupa frecventa cu care pun puncte-puncte...

Atentie, nu citez dintr-un manual de specialitate, acestea sunt "traducerile" mele despre arta scrisului. De obicei, incep sa vad astfel de lucruri atunci cand n-am altceva de vazut. Adica, am gasit o cale sa nu ma mai plictisesc cand ma plictisesc.

Eu iubesc verbele. Pentru ca sunt nervul, implicarea si actiunea din epopeea noastra capitalista. Cu mici exceptii. Infinitivele lungi, care dovedesc formalism, evitare, pasivitate, si gerunziile, care trimit catre ceilalti, insemnand eschiva. Spre exemplificare, cititi comunicatele oficiale de presa.

Revenind, va propun si voua sa observati verbele. Frecventa, timpul si cadenta lor. Ele sunt cel mai bun diagnostician al vremurilor pe care le traim. "A trece pe profit", "a creste", "a investi", "a majora", "a mari", "a dudui" si-au trait traiul, si-au mancat malaiul, ca sa le lase la putere pe "a scadea", "a reduce", "a amana", "a se domoli", "a intarzia" sau "a astepta vremuri mai bune". Nu era nevoie sa mi se invoce de atatea ori criza. As fi inteles oricum citind verbele zilei. Urmarindu-le cum isi micsoreaza viteza, cum franeaza zborul, cum lenevesc in consolidare... Dovada ca scriem ceea ce facem. Ce tare ar fi sa functioneze si invers!