Adam Smith: Avuţia Naţiunilor

Ediţia care a apărut la Publica este o selecţie ce include multe dintre citatele şi exemplele faimoase din textul original. Astfel, cititorii obţin o expunere focalizată a principalelor argumente ale lui Smith. Poate că pe alocuri, ideile pot părea depăşite, fără relevanţă actuală, dar substanţa ideilor referitoare la interacţiunea dintre social şi economic dovedesc o dinamică a gândirii economice către modern. Stilul direct, ideile noi şi puternice, l-au făcut accesibil pe Adam Smith politicienilor, deschizând marea eră a pieţelor libere, competiţiei şi prosperităţii din secolul al XIX-lea.

Zece ani a petrecut Smith scriind „Avuţia naţiunilor“. Lucrarea demonstrează de ce avuţia unei naţiuni nu constă în cantitatea de aur din vistieria sa, ci în volumul producţiei sale şi comerţului său – produsul naţional brut. Adam Smith susţinea libera iniţiativă şi necesitatea liberului schimb şi considera munca drept o măsură reală a valorilor de schimb a tuturor mărfurilor, banii reprezentând valoarea unei anumite cantităţi de muncă.

Munca este „prima monedă“ conform ideilor sale. În cartea sa, Smith a conturat clar domeniul de cercetare economică şi a ştiut să folosească foarte bine descoperirile liberalismului politico-filosofic şi ideile fiziocraţilor pentru a-şi construi propriul său sistem economic.

Până la Smith, economia a fost subordonată politicii, moralei şi problemelor teologice. În cartea sa, Adam Smith urmăreşte nu doar transmiterea de informaţie, ci şi plasarea ei într-un cadru atractiv.

Un om nu trebuie să fie profund virtuos pentru ca sistemul economic să funcţioneze în sensul de a maximiza avuţia. Potrivit lui Smith cele patru virtuţi principale în viaţa unei persoane sunt justiţia, prudenţa, bunăvoinţa şi autocontrolul. Numai prin exercitarea controlului de sine, poate un om să-şi controleze propriile impulsuri, comportamentul şi să-şi orienteze interesul spre obţinerea unui maximum de binefacere. Smith spune, de asemenea, că oamenii au o dorinţă interioară de a fi empatici şi tot lor le face plăcere să-şi vadă propriile sentimente manifestându-se la ceilalţi. Baza moralităţii, pentru Adam Smith, este empatia – abilitatea de a stabili o punte comună cu emoţiile celorlalţi oameni. Oamenii sunt încântaţi când descoperă că sentimentele lor corespund cu cele ale altor oameni. Regulile generale se bazează pe încercările individuale de a simpatiza cu acţiunile specifice. Potrivit lui Adam Smith, toţi oamenii pot dezvolta aceste emoţii empatice faţă de oameni în general, chiar dacă îi cunosc personal sau nu. Emoţiile de natură empatică formează un fel de ghid pentru judecăţile morale, dar nu constituie singurul criteriu pentru judecata morală propriu-zisă, care depinde de corespondenţa emoţiilor empatice ale unei anumite persoane cu cele ale unui presupus observator neutru, pe care Adam Smith îl numeşte „omul dinăuntru, omul tainic”.

Smith presupune existenţa unei armonii naturale între interesele personale ale fiecăruia, aşa încât binele general al comunităţii întregi nu poate fi ameninţat niciodată. La noi, în România, din întreaga sa operă, publicată în timpul vieţii şi postum, nu s-a tradus decât „Avuţia Naţiunilor“, dar desigur o carte pe care trebuie să o parcurgă toţi cei care studiază economia.