5 lectii de invatat pana la 30 de ani

Varsta de 30 de ani este pragul magic dincolo de care multi oameni simt ca au pasit cu adevarat in perioada de maturitate a vietii lor. Exista o multime de mituri si conventii legate de aceasta varsta – de la popularul (cel putin in discutiile intre femei) „nu mai slabesti la fel de usor dupa 30 de ani“ pana la „e normal sa ai deja o familie si o cariera la 30 de ani“.

Eu una am avut o adevarata obsesie legata de obiectivele mele pana la 30 de ani – imi stabilisem foarte clar ce am de construit, si la propriu, si la figurat, si mi-am indeplinit aceste obiective unul cate unul, cu o disciplina demna de o cauza mai buna. Recent insa, mi-am dat seama ca, desi nu e rau sa folosesti cifra magica, 30, ca pe un moment de bilant al dezvoltarii tale pana la acel moment, calatoria in sine care te duce pana acolo, si dincolo de acel prag este, de fapt, ceea ce conteaza. Iar din calatoria asta am invatat cateva lectii valoroase, pe care as vrea sa le impartasesc cu voi, asteptand, ca de fiecare data, impresiile si gandurile voastre:

1. Ceea ce traiesti valoreaza intotdeauna mai mult decat ceea ce ai

Uitandu-ma in jur, observ cum multi dintre noi suntem prinsi intr-o cursa contra-cronometru pentru a acumula cat mai mult. Vrem o casa mai mare, o masina mai performanta, un job mai bun. In aceasta cursa nebuna care isi are apogeul, de obicei, in jur de 30 de ani, uitam parca sa traim. Experienta in sine este lasata pe planul doi, in timp ce ne concentram atentia pe rezultatul final.

Voi cate experiente v-ati daruit in ultimul an? La cate concerte, piese de teatru sau alte evenimente care va fac placere ati fost? De cate ori v-ati oprit sa priviti natura? Cat timp ati gasit pentru a sta cu voi insiva? Cat de atenti sunteti la oamenii din jur? Cat de prezenti sunteti in propria voastra viata?

Da, rezultatul final este important, dar el este doar un fragment de experienta. Ce ar fi daca, in loc de a fi niste “vanatori de obiective”, ne-am considera niste calatori prin viata si ne-am acorda timp sa privim constient in jur, conectandu-ne cu oameni, intamplari, sau cu propriile emotii? Ce-ar fi daca am incepe sa ne bucuram, pur si simplu, de experienta calatoriei in sine, fara a ne mai face atatea griji legate de destinatie?

2. Tu nu esti munca ta!

Cunosc oameni care se simt datori sa munceasca fara oprire, ba chiar se invinovatesc pentru momentele pe care si le acorda lor insile, considerand orice clipa de relaxare, de reflectie, timp pentru sine, ca fiind o pierdere, un lux pe care nu si-l pot permite.

Aud in fiecare zi nenumarate scuze care justifica decizia de a ne identifica cu munca noastra: de la “trebuie sa muncesc, pentru ca am rate de platit si o familie de intretinut” , pana la “imi place ceea ce fac, progresul in cariera ma motiveaza”. Toate acestea sunt motive importante pentru ca munca sa fie o parte esentiala din viata noastra, insa nu sunt suficiente pentru a ne confunda cu munca pe care o facem, uitand de prieteni, de timpul petrecut cu familia, sau, pur si simplu, de timpul pe care il meritam pentru noi insine.

3. In tine e un adevarat Univers.  Exploreaza-l!

Mi se intampla sa intreb, la inceputul cursurilor, “Cine esti?”. Se dovedeste a fi o intrebare dificila. Multi oameni se identifica cu rolurile lor din fiecare zi – sot, frate, mama, prietena, doctor, economist, manager… Si mai multi cad pe ganduri, marturisind ca nu stiu sa raspunda la intrebarea asta, pentru ca pur si simplu nu isi gasesc timpul pentru introspectie.
Toti avem in creier aproximativ 100 de miliarde de neuroni – mai multi decat stelele din Universul cunoscut! Fiecare neuron se conecteaza la randu-i cu alti 5 – 10 mii de neuroni. Imaginati-va ca asta inseamna un adevarat Univers in fiecare dintre noi!
Voi cat timp mai gasiti ca sa explorati acest Univers interior? Cat timp mai aveti pentru a va pune intrebari? Cat timp mai petreceti descoperindu-va pe voi insiva? Iata cateva teme de gandire pana la 30 de ani, si dupa…