Ultimul tren nu e cel din urma
Poate pentru ca ma stia sensibila si iute varsatoare de lacrimi din te miri ce, soarta mi-a harazit un destin jurnalistic luminos. Nu in sensul egocentric ca as fi vreun astru pe cerul presei romanesti, ci in sensul ca m-a asezat intr-o gara pe unde circula doar Intercity. Am fost si sunt inca spectator la calatorii cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene al caror singur cusur biografic este „perfectionismul”. Va este cunoscuta formula, nu-i asa? In expeditiile despre care am scris, nu doar personajele erau pozitive, ci intreaga desfasurare de evenimente curgea lin, previzibil, intr-o inlantuire fermecata de la bine catre exceptional. Continuare ›